O zi mohorata de sambata... eram la work ... nimeni in magazin ....Carturesti ... in 6 h am terminat de citit jurnalul .... Am ramas plakut impresionat de relatia Oanei cu D-zeu si de felul de a vedea viatza si oamenii.
" Sigur ca vorbesc cu Dumnezeu. Lumea asta pe care n-o inteleg si chiar am renuntat s-o inteleg ar spune ca sunt putin sarita. Dar cu cine sa vorbesc, daca nu cu El? Sunt convina ca gandurile astea nu sunt doar ale mele, sunt convinsa ca oamenii cand se baga in pat si-si inchid pleoapele vad o bezna, dar, in intunericul acela, mai simt si o prezenta. Cand ma culc si inchid ochii, nu ma simt singura. Cu ochii deschisi sunt mult mai singura.
Incerc sa nu judec pe nimeni si nimic. Dar nu pot scapa de obsesia de a gasi un inteles. Altfel, ce rost ar avea jocul? Nici unul. Iar eu cred ca exista unul. "
